Cele 112 căi de concentrare ale lui Shiva, partea 4 din 7

Acum, al doilea sfat pe care El i l-a dat soției Lui și tuturor ființelor a fost acesta: „Când respirația se îndreaptă de jos în sus”, adică când expirați și când inspirați, „nu urmări respirația”. Dar, când respirați, de exemplu, dacă sunteți un atlet, poate că doar alergați sau faceți vreo treabă și trebuie să alergați repede, atunci nu încercați să vă lasați pradă epuizării. De exemplu, când respirați prea greu... așa, atunci nu ar trebui să vă pierdeți în alergare. Dar încearcați să folosiți... Dacă nu vă puteți concentra la nimic altceva pentru că trebuie să alergați, cum ar fi să faceți sport, și aveți o competiție, atunci ar fi mai bine să realizați pur și simplu că respirația intră, respirația iese. Și apoi încercați să vă centrați în ființa din spatele acestei respirații și din spatele acestui exercițiu, pentru a vă centraliza, pentru a fi centrați pe voi înșivă. Și în acel moment, chiar dacă alergați, veți experimenta și iluminarea. Și astfel, desigur, vă ușurează munca. Sper că eu l-am înțeles pe El, și am explicat corect. Dacă nu, îmi puteți spune mai târziu. Dacă știți ceva mai bine, spuneți-mi.

Al treilea... Știți ce, când oamenii au tradus Învățătura lui Shiva, este deja confuzie. Pentru că cel care a tradus nu l-a înțeles neapărat. Și apoi cel care a tradus chiar înaintea lui, deja a făcut o încurcătură. Atâtea traduceri nu fac decât să complice și mai mult lucrurile. Mă străduiesc din răsputeri să vă explic așa cum am înțeles eu. Sper să nu complic și mai mult lucrurile decât s-a făcut deja.

A treia, „sau în mijlocul fuziunii celor două respirații, încearcă să te concentrezi pe asta.” Desigur, repetați cele Cinci Nume (Sfinte). În acest caz, voi nu veți încerca să vă agățați de respirație, ci doar să vă amintiți, ceva de reținut, și apoi repetați cele (Cinci) Nume Sfinte, iar apoi vă concentrați. Deci, ceea ce a vrut El să spună este că indiferent dacă lucrați, alergați, stați în picioare sau mergeți, puteți găsi întotdeauna ceva pe care să vă concentrați. Și repetați cele Cinci Nume (Sfinte), dacă se întâmplă să uitați centrul înțelepciunii. Pentru că probabil trebuie să alergați. Voi trebuie să alergați și trebuie să vă uitați la drum. Dacă vă concentrați prea mult pe Ochiul înțelepciunii, poate uitaţi să vă uitați la drum, și atunci veți deveni ultimul dintre concurenți, în loc de [câștigătorul] premiului întâi.

Pentru că această persoană, când a tradus, poate a trecut cu vederea ce a vrut Shiva să spună în interior, spunându-i să-și amintească ființa fără respirație, sau câmpul energetic fără energie. Ca o poartă fără poartă, o poartă fără poartă, lucruri de genul acesta. Este foarte dificil pentru oricine, de orice nivel, să înțeleagă Învățătura secretă a unui Maestru. Și aceasta se presupune a fi foarte profundă, foarte secretă, transmisă de la un Maestru la un discipol. Și dacă o persoană laică ar auzi asta, probabil s-ar simți dezorientată, fără să mai vorbim de a o traduce, și ar ajunge să o traducă pe baza unei alte traduceri. Și ar fi și mai multă confuzie. Deci, eu fac tot ce pot să vă explic clar.

Deci, „centrul câmpului energetic fără energie”, energie fără energie – asta nu poate însemna decât Cosmosul, nu poate însemna decât Atotputernicul, Maestrul Suprem din interiorul fiecărei ființe. Așadar, chiar și în timp ce respirăm și alergăm repede tot trebuie să ne amintim de acel centru, dacă putem. Desigur, este dificil. Deci, oamenii spun: „Păi, când alerg, când lucrez, este foarte dificil să-mi amintesc.” Bine, nu trebuie să vă amintiți de centrul înțelepciunii, ci să vă amintiți de ființa înțeleaptă, ființa fără alergare, ființa care este mereu nemișcată. Deci, în fiecare acțiune, putem totuși să încercăm să ne amintim.

De exemplu, când alergăm repede, încercăm să ne amintim de cel care este nemișcat. Acela este Sinele nostru Adevărat, identitatea noastră. De exemplu, așa. Asta am înțeles eu. Dacă am înțeles greșit, vă rog, indianul să mă corecteze. Este corect, fraților? Ce părere aveți? (Cunoștințele noastre sunt foarte superficiale.) Ești foarte umil, așa cum sunt toți indienii. Ce părere aveți? „Devi”, acolo din spate? Crezi că este în regulă?

Bine, al patrulea sfat pe care Shiva l-a dat discipolilor Săi este următorul: „De asemenea, când expiri complet sau când inspiri complet”, adică atunci când expiri complet sau când inspiri, inspiră doar cât trebuie și oprește-te în acel moment, la mijlocul acelei acțiuni. „...într-o astfel de pauză universală, deodată sinele mic, sinele fizic dispare. În acel moment este foarte ușor să conștientizezi întreaga puritate a Sinelui Adevărat.” Asta ar trebui să însemne traducerea. (Există inspirația și expirația atunci când încercăm să obținem Prana sau Pran.) Brana Brana. (Prana sau Pran.) Nu, nu, nu, este între ele. Nu deruta oamenii, bine? Nu vorbi sanscrită aici. Nici eu nu înțeleg. Tu cu Mahayana ta, Prana, Mahaprana și toate astea. Voi cunoașteți practica aceea? Pranayama și toate celelalte?

Bine. Deci, în acest context ceea ce a vrut El să spună este că, înainte de a expira din nou, sau înainte de a inspira, sau... Doamne, bine, voi respira eu pentru voi... Acela este momentul la care s-a referit El, totul înainte, sau când totul iese. Chiar și în acele momente, trebuie să ne amintim de puritatea ființei noastre adevărate. El a spus, dar este foarte dificil. Dacă sunteți impuri, nu vă veți aminti asta. Voi veți urmări mereu respirația, inspiratul și expiratul, sau veți urmări epuizarea corpului și apoi veți uita complet adevărata identificare a ființei noastre.

A cincea modalitate de a-ți aminti este aceea că... Acum, uneori uiți, nu-i așa? Deci, încerci să-ți amintești „considerându-ți propria esență ca Lumină, care vine și îți satură întregul corp. În acel moment, amintindu-ți astfel, vei trezi vitalitatea din interiorul tău, vei trezi din nou adevărata Forță a Vieții din noi înșine.” Desigur, în acel moment, nu practicați Quan-Quang (meditația cu Lumina interioară Divină), pentru că nu puteți. Deci, încercați măcar să luați în considerare, să vă amintiți că voi sunteți Lumina (interioară Divină), amintiți-vă experiența pe care o aveți când meditați cu Lumina (interioară Divină) și când ați văzut Lumina (interioară Divină). Așadar, în momentele în care nu puteți medita cu Lumina (interioară Divină), încercați măcar să vă amintiți, să luați în considerare faptul că voi sunteți Lumina (interioară Divină). Bine, asta am înțeles eu.

Toată învățătura de aici este doar o modalitate de a încerca să învingeți tendința minții voastre de a rătăci în viața de zi cu zi. Așadar, în fiecare situație, există multe modalități de a încerca să vă recâștigați controlul asupra minții. De aceea El îi învață pe discipoli atât de multe modalități de a controla mintea. Pentru că, dacă lăsați mintea liberă pentru o secundă, ea se va gândi la tot felul de prostii. Prin urmare, există 112 moduri de a prinde mintea în fiecare zi. Așadar, dacă le folosiți unul după altul, poate că veți încerca mereu să vă amintiți esența Sfântă a Adevăratei noastre Ființe.

Al șaselea sfat este acela... „Spațiile dintre.” Bine, bine. Deci, uneori, poate când plouă, conform celor de aici, „În spațiul dintre diferitele fulgere...” Știți, uneori, în timpul furtunii, fulgerele vin unul după altul, nu-i așa? Deci, între ele, simțiți-vă așa, puternici ca fulgerul universului. Chiar și în ploaie, vă puteți aminti de Dumnezeu; vă puteți aminti de propria voastră identitate. Poate că asta a vrut să spună Maestrul. Dacă nu cumva o persoană mai înțeleaptă îmi spune altceva. Pentru că eu nu am aici întreaga scriptură, am doar o esență foarte scurtă și concentrată a învățăturii. Și încercăm să realizăm cea mai bună traducere posibilă. Interpretare.

Acum, mergem mai departe: El i-a vorbit din nou cu blândețe. „Devi”, i-a spus El, Zeiță, Zeiță. „... îmi imaginez că poți încerca la fel, să-ți amintești de Dumnezeu sau să fii iluminată imaginându-ți literele sanscrite.” „Mai întâi, deoarece sunt litere...” Pentru americani, nu cred că voi ar trebui să vă imaginați literele sanscrite, ci alfabetul, ar fi mai înțelept pentru noi. „Mai întâi, imaginează-ți-le una câte una ca litere, ca litere fizice, dar mai târziu încearcă să le percepi mai mult ca sunete.” Precum A, B, și nu trebuie să le rostiți cu voce tare, ci încercați să le percepeți ca un sunet silențios. „Și apoi, transcendând sunetul, noi intrăm în senzație.” Încercați să simțiți vibrația literelor, în loc să auziți sunetul sau să vedeți cuvintele scrise. Este clar? În regulă.

Să presupunem că sunteți profesor. Trebuie să predați A, B, C sau engleza și, poate, într-un moment de repaus, probabil că nu vă puteți concentra imediat; sau trebuie să luați pauza de prânz, iar mintea vă este încă plină de A, B, C, D, E, F... atunci folosiți și asta. Întoarceți-vă și meditați asupra acestui lucru. Cel puțin vă concentrați. Să presupunem că mintea voastră este mereu plină de muncă și nu puteți, într-un moment de liniște, să vă reconectezi imediat la cele Cinci Nume (Sfinte) sau la orice altă conștiință pe care o doriți. Atunci noi folosim situația și o transformăm într-o metodă de concentrare. Și medităm, ne concentrăm, până când putem fi din nou conștienți de conștiința noastră. Și ne recăpătăm controlul. Atunci este în regulă. Repetați cele Cinci Nume (Sfinte) și practicați Quan-Quang (meditația cu Lumina interioară Divină).

Exact cum spun americanii: „Dacă cineva îți dă lămâi, fă limonadă din ele”. Ce altceva puteți face? Este prea acru, deci noi adăugăm niște zahăr și îl transformăm într-o băutură răcoritoare. La fel, mintea noastră este un cal rătăcitor tot timpul. Deci, în orice situație, noi trebuie să încercăm să folosim propria sa putere de rătăcire pentru a o transforma în avantajul nostru de concentrare. Ca ieri, noi am spus că, dacă nu putem smulge buruienile din grădină, atunci să le iubim sau să încercăm să facem altceva din ele. Încercați să faceți salată din frunzele de păpădie. Da! Sunt excelente pentru salată. Foarte hrănitoare.

De fapt, în Germania acum, pentru că este atât de dezvoltată, terenurile sălbatice sunt foarte greu de găsit, deci păpădiile acelea sunt o specie rară. Și astfel, dacă vreți să le cumpărați de la piață, sunt scumpe! Da, mai scumpe decât salata obișnuită. Nu glumesc. Germanii, știți? Este adevărat? Nimeni nu locuiește în Germania. Știți, nu? (La fel este și în Elveția.) La fel este și în Elveția, tot mai scumpă decât salata obișnuită, da. Bănuiesc că da, pentru că oamenii nu mai merg în natură să culeagă aceste plante. Deci, cei puțini care o fac le vând la piață. Și nu se găsesc prea multe; nu se găsesc din belșug. Eu știu asta. Data trecută când noi am fost în Germania, chiar recent, le-am arătat discipolilor: „Aceasta este cea pe care am cules-o ieri, și pe care o culegeam și înainte.” Și ei voiau să o cumpere, dar sunt scumpe,

mai scumpe decât cealaltă salată. Deci, nu priviți cu dispreț aceste plante sălbatice. În zilele noastre, plantele sălbatice sunt mai scumpe decât cele cultivate. Pe vremuri, era exact invers. De ce ne-am apuca să mâncăm chiar acum? Groaznic! Probabil mi-e foame; eu încă nu am luat prânzul. Bine, în regulă.

Să ne întoarcem la literele sanscrite, bine? Dacă voi sunteți un indian, desigur că vă imaginați literele sanscrite. Mai întâi, ca un cuvânt scris, apoi ca un sunet, apoi ca un sentiment, și în final, lasați-le pe toate și fiți liberi. Fără niciun gând, fără nicio imaginație, fără niciun sentiment, fără absolut nimic. Doar stați acolo și bucurați-vă. În regulă.

Photo Caption: „Patru plăcinte foietaj lungi asortate cu gem – cireşe, portocale, marmeladă, căpşuni” (tot ce se vede aici sunt fără durere)

Descarcă fotografia