Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
La fel ca în povestea soției lui Kabir, vă amintiți? Amândoi erau Sfinți Iluminați. Dar, ca o adevărată soție hindusă și Zeiță, Ea nu și-ar fi pus niciodată, nici măcar în vis, piciorul în fața soțului Ei și nu ar fi lăsat oamenii să știe cât de măreață este. Este suficient că El este iluminat și este Învățătorul. Ei nu-i pasă să fie a doua sau egală. Toate soțiile hinduse nu fac niciodată, nici măcar în vis, astfel de lucruri. Ele sunt foarte umile. Ele rămân mereu în spate și fac orice le-a spus soțul să facă. De aceea, încă din timpuri străvechi, avem atât de puține femei Maestre.Pentru că, după cum știți, cea mai mare parte a literaturii sacre despre practica spirituală este bine păstrată și venerată în India. Și mulți dintre marii Maeștri au venit din India. Și mulți dintre marii Maeștri au venit din țări diferite, dar au rădăcinile spiritualității lor în India. Așadar, desigur, bărbații îi învață pe bărbați, iar apoi bărbații ies și răspândesc vestea cea bună din nou către bărbați. Apoi aleg un moștenitor bărbat, deoarece bărbații sunt mai apropiați de bărbați, deci moștenitorul va fi din nou un bărbat, și astfel cercul se închide. Pentru că femeile hinduse nu ar încerca niciodată să fie hotărâte și să-și arate măreția din interior sau din exterior. Dacă există deja un Maestru, este unul și este suficient. Ea se mulțumește să gătească chapati, să prăjească cartofi și să facă curat în casă pentru oricine îi aduce soțul acasă ca oaspeți.Când mergi în vizită la o familie indiană, soția gătește întotdeauna, face curățenie după voi și face totul pentru a vă face să vă simțiți confortabil, în timp ce soțul vă va trata ca pe un oaspete de seamă, va discuta cu voi și va încerca să vă distreze la un nivel intelectual sau spiritual. Soția v-ar spăla chiar și picioarele! Ar curăța resturile de mâncare pe care le-ați lăsat pe podea și ar face totul pentru ca voi să vă simți confortabil; nu vă vorbește niciodată dacă nu o abordați voi. Așadar, acestea sunt câteva dintre calitățile foarte bune ale femeilor hinduse pe care aș dori să le împărtășesc cu voi, pe care încă nu le pot învăța.Din fericire, eu nu am soț, deci nu mă mai gândesc la asta. Ei bine, când am învățat toate aceste calități, era deja prea târziu. Soțul meu și-a găsit deja pe altcineva. Și poate că amândoi se străduiesc încă să învețe. Deci, m-a scutit de multe probleme și de timp. Deci, acum pot sta aici și să vă vorbesc despre tot felul de [lucruri] universale. Altfel, ce credeți? Aș fi în bucătărie chiar acum, gătind chapati. Poate că el stă aici, dar nu știe ce să vă spună.Bine. Așadar, să revenim la cele peste o sută de moduri de practică. După ce Devi a pus această întrebare semnificativă și profundă, Shiva i-a răspuns cu dragoste. Deci, cum o numește El? Iată primul răspuns. „Cea radiantă!” Uau! Nici măcar voi nu-mi spuneți așa! Voi îmi spuneți doar SUMA. „Cea radiantă!” Poate că în America aveți „plăcintă cu mere”, „ketchup”, sau „cartofi prăjiți”, „cartofi prăjiți Kentucky”. În timp ce vorbim despre asta, am o glumă pentru voi. Să spunem o glumă sau să trecem la subiect? O glumă, ziceți? Bine, o glumă. O să ajungem și la asta, nu vă faceți griji.Într-un bloc, într-un complex, locuiau mulți vecini. Și una dintre soții i s-a plâns soțului ei astfel: „Uite ce este! Toți soții vecinilor noștri își strigă soțiile pe nume atât de drăguțe și romantice. Iar tu nu-mi spui niciodată așa ceva.” Știți deja povestea? Nu? Atunci de ce râdeți? Nu râdeți așa repede. Probabil că o să plângeți mai târziu, dacă se va aplica și în cazul vostru. Deci, soțul a spus: „Ce? Cum le-au spus soțiilor lor? N-am auzit nimic!” Atunci soția a spus: „Cel care locuiește la dreapta noastră îi spune soției sale ‘plăcintă cu mere’. Iar cel care locuiește lângă el își numește soția ‘flori de cireș dulce’. Cel care locuiește la stânga noastră își numește soția ‘rozmarin.’” Știți ce este rozmarinul? Este un condiment foarte aromat pe care îl puneți în mâncare. „Iar celălalt, de lângă el, o numește ‘pizza mea adorabilă’.” Și tot așa, la nesfârșit. „Alții, de asemenea, îi spun ‘bonsaiul meu’, ‘prețiosul meu bonsai’. Iar celălalt îi spune: ‘Oh, diamantul meu, diamantul meu perfect.’ Iar tu, tu nu-mi spui niciodată ceva atât de dulce și romantic ca astea!”Deci, soțul a dat din cap și a spus: „Îmi pare rău, dar cel care locuiește în dreapta este brutar. Iar cel de lângă el...” Cum i-a spus? „Floare de cireș”, nu? Bine. „El este grădinar. Plantează cireși. Este japonez. Iar cel din stânga îi spune soției ‘rozmarin’, el vinde plante aromatice!” Știți voi, chestii din plante! „Și celălalt care-și numește soția ‘diamant’, pentru că este bijutier. Eu sunt cizmar. Nu pot să-ți spun ‘pantoful meu rupt.’” Da, bine că el nu este fabricant de sicrie, pentru că, știți... „sicriul meu solid”. Știți, locul în care pun morții? „Sicriul solid”. Deci, aveți grijă să nu vă forțați soțul prea tare. În cazul în care nu are profesia potrivită pentru a vă da numele cel mai dulce pe care vi-l doriți. Acum, dar îi puteți spune soțului vostru să învețe de la Shiva, Zeul Distrugerii.Bine. Shiva era foarte liberal. El purta (persoane-)șerpi și tot felul de lucruri în jurul brațelor, și a ales organele genitale masculine ca un fel de simbol al forței reproductive universale. Dar ce a vrut El de fapt să spună este că întreaga lume a fost creată de o forță creatoare. Nu este Adevărul. Nu este Lăcașul Suprem al omenirii, al sufletelor. Creativitatea, Forța creației care creează universul, a venit prin Maya. Așadar, în vremurile de demult, pentru a vorbi despre Maya și Creativitate, El a trebuit să folosească un obiect foarte grosolan, precum organele genitale bărbăteşti, doar pentru a le permite oamenilor de atunci să înțeleagă ce voia să spună. Cum putea El să filosofeze cu ei în acea perioadă, când tot ce știau oamenii era ceva foarte grosolan, foarte primitiv, foarte pământesc, un exemplu foarte apropiat de viața de zi cu zi?În fiecare perioadă de timp, Maestrul a trebuit să trăiască, să învețe și să-i facă pe oameni să înțeleagă în funcție de nivelul de conștiință și de progres al oamenilor din acea perioadă. Voi ar trebui să înțelegeți clar. Așadar, nu faceți comparații și nu întrebați de ce Moise a permis oamenilor să ucidă (persoane-)capre iar Maestra Supremă Ching Hai spune: „Nu! Nu! Nu! Nu!” Acum noi nu mai trebuie să spunem asta, pentru că nimeni nu se mai omoară între ei. Nu ucideți, nici măcar (persoane-)porci. Nu ucideți, nici măcar (persoane-)găini. Pentru că nu mai este necesar să le spunem să nu mai ucidă oameni pentru sacrificiu, nici în Taiwan (Formosa), nici în locurile în care eu am fost să predic, nu-i așa? Bine.Deci, acum, primul răspuns pe care Shiva i l-a dat soției Lui, partenerei Lui, partenerei Lui de-o viață, este acesta: „Cea radiantă! Dacă dorești să experimentezi iluminarea, te poți concentra între cele două respirații.” Între momentul în care respirația iese și intră, în acest interval de timp, atunci vei avea beneficiul iluminării. Desigur, ceea ce a vrut să spună El este că trebuie să vă concentrați. Când probabil... Pentru că în viața de zi cu zi, aceasta nu este singura metodă. Deși puteți face asta, noi ar trebui să folosim toate aceste 112 [moduri]. Ar trebui să le folosim în circumstanțe diferite pentru a ne concentra mintea. Deci, uneori, dacă vă amintiți, eu v-am învățat, la fel, că, în timpul activităților zilnice, ar trebui să vă amintiți întotdeauna de centrul vostru de înțelepciune și să repetați cele Cinci Nume (Sfinte). Dar dacă uitați... chiar și în fiecare activitate, ar trebui să vă concentrați, dar este foarte dificil pentru voi, deci vă concentrați asupra celor Cinci Nume (Sfinte), chiar și în timp ce lucrați.Dar nu ar trebui să vă concentrați asupra respirației fizice, ci asupra intervalului dintre ele. Ceea ce a vrut El să spună între cele două respirații – una care iese și una care intră – este că pe „ne-respirație”, pe ființa care nu respiră, pe aceasta ar trebui să ne concentrăm. Asta înseamnă că noi ar trebui să ne amintim mereu de Cel Atotputernic. Cel fără respirație. Cel pentru Care respirația nu este necesară. Cel pe Care respirația nu-l poate atinge. Etc, etc... Acest lucru este doar pentru cel care a înțeles deja calea practicii. Nu este vorba de a merge și de a-i învăța pe membrii laici ai societății să se concentreze între cele două respirații. Desigur, orice fel de concentrare aduce beneficii, dar nu în măsura în care noi știm unde să ne concentrăm și asupra a ce anume. Este clar? (Da.) Bine.Deci, în activitățile noastre zilnice, avem foarte, foarte mult de lucru, deci uneori este foarte dificil să ne amintim pur și simplu de centrul înțelepciunii. Așadar, în cazul în care voi nu puteți, sau în cazul în care trebuie să vă concentrați asupra muncii voastre, atunci există modalități prin care putem transforma munca în practică. De aceea Buddha a spus că există 84.000 de căi de practică. Și niciuna dintre ele nu este altceva decât o practică, o cale de practică spirituală. Și aici Shiva, ca să fiu scurtă, nu poate sta pur și simplu acolo și... să enumere 84.000 de căi de practică a Dharmei, deci El le-a redus la 112. Asta ar trebui să fie suficient pentru voi, pentru noi, pentru mine. Deci, ce vrea El să spună prin „între respirații” este amintiți-vă, amintiți-vă neființa, ființa nefizică. Deci, când vă amintiți, eu vă spun să nu vă concentrați asupra respirației. Și nu acordați atenție senzației fizice în timpul inițierii. Vă amintiți? Bine.Deci la asta se referea și El. De aceea a spus: „Concentrează-te. Aminteşte-ţi de Cel care se află între respirații.” Nu doar să ne concentrăm între respirații; ci în mod continuu. Pentru că, probabil, El se temea că dacă v-ar fi spus – eu presupun, poate mă înșel, vom afla mai târziu... Mai târziu, poate vom citi mai mult, și atunci vă voi spune mai multe. Sunt multe lucruri de citit, și noi suntem abia la primul.Mă tem că, dacă voi vă concentrați asupra respirației, o veți transforma într-un ritm. Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece. Și mai târziu, brusc, într-o zi, veți experimenta o stare de non-respirație, și atunci probabil nu veți ști unde să vă îndreptați pentru concentrare, pentru a merge mai departe de ritmul respirației. Atunci rămâneți blocați acolo.Photo Caption: „Menţine o înfăţişare decentă de auto-apărare chiar şi în sălbăticie”
